Psihologii de la Universitatea din Haifa sunt mai aproape de o explicație pentru teama persoanelor cu autism (SDA) de a fi atinse. Studiul condus de Prof. Simone Shamay-Tsoory și doctoranda Leehe Peled-Avron a fost publicat recent în prestigioasa revistă Autism Research.
Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată de dificultăți întâmpinate în procesele de creație, înțelegere și menținere a relațiilor sociale. Circa 70-80% dintre copiii și adulții cu această afecțiune suferă de hipersensibilitate la stimularea neuronală determinată de varii simțuri, printre care și cel al văzului, cel tactil ori simțul gustului.
Mai mulți părinți de copii cu SDA au raportat că aceștia încremenesc când sunt atinși și încearcă să evite contactul fizic. Totuși, până în prezent, cercetătorii nu au încercat să înțeleagă precis ce anume determină această sensibilitate și, mai important, cum se simt persoanele cu autism când survine un contact.
„Până acum era clar că atât copiilor cât și adulților cu autism nu le plăcea să fie atinși, însă nu era cert de ce. Rezultatele acestui studiu se apropie de o astfel de înțelegere”, au declarat cercetătorii.
Examinând diferențele din răspunsurile neuronale la interacțiunile sociale, aceștia au descoperit că persoanele cu SDA sever dau dovadă de reacții nervoase de anxietate față de contact, în timp ce, în rândul persoanelor cu forme de autism mai puțin sever, s-au raportat perceperi de senzații neplăcute.
54 de participanți au fost împărțiți în două grupuri: primul, persoane cu autism și nivel elevat de funcții sociale; al doilea, persoane care nu prezintă semne de autism.
Acestora li s-au prezentat 260 de imagini, ilustrând 4 categorii:
- Contact fizic între două persoane în medii naturale, de exemplu în centre comerciale, la petreceri ori în alte circumstanțe sociale;
- Interacțiune socială între aceleași persoane, însă fără atingere;
- Două obiecte care se ating;
- Două obiecte care nu se ating.
Rezultatele studiului au evidențiat că persoanele cu SDA au raportat senzații de disconfort la vederea contactului tactic dintre persoane, spre deosebire de cele fără autism. Examinarea undelor cerebrale a evidențiat că semnalele cerebrale, răspunsuri la interacțiunea socială, se identificau cu cele ale unui om cuprins de o stare de anxietate. Participanții nu au mai avut însă aceleași reacții și față de imaginile în care nu se regăseau atingeri fizice.
Articol preluat de pe siliconwadi.it. Pentru versiunea originală, dați click aici