La asta s-a gândit și Ilan Samish când a aflat de taumatină, o proteină dulce găsită în katemfe, o plantă ce crește preponderent în Nigeria.

„Lumea investește sume enorme pentru vindecarea bolilor și nu ne concentrăm de fapt pe vindecarea mâncării ce duce la apariția acestora.”

De aici și ideea de design computațional de proteine (CDP).

CDP, pe baza procesării computerelor gigant, trasează și modelează stuctura și proprietățile energetice ale proteinelor. „Proteinele sunt un colier de mărgele,” explică Samish. „Mărgelele sunt aminoacizii care alcătuiesc o proteină.”

Amai Proteins, compania lui Samish, își bazează designul pe câteva proteine dulci, inclusiv taumatina din planta katemfe, fără a folosi planta în sine. „Nu am văzut vreodată un fruct de katemfe,” recunoaște Samish. „Nu am fost vreodată în Nigeria”.

Ca rezultat, substitutul de zahăr produs în laboratorul său este o „proteină complet proiectată”, mai bună decât originalul. „Este mai solubilă și mai puțin aderentă pe limbă”, spune Samish.

Acest lucru îi oferă un avantaj în fața Stevia, un alt zahăr alternativ (derivat din frunzele plantei cu același nume). Stevia persistă pe suprafața limbii și lasă un gust persistent și neplăcut.

Următorul pas pentru Amai în acest proces este cel de a genera proteina aceasta la scară largă.

Fabricarea berii?

„Luăm acest ADN proiectat și îl introducem într-o drojdie în care va crește,” explică Samish. „E la fel ca fabricarea berii, doar că – în loc de alcool – drojdia noastră produce o proteină dulce.”

Pudra de proteine dulci este de mii de ori mai dulce decât zahărul. Așa că, în loc de 4 grame de zahăr într-un produs, nu avem nevoie de mai mult de 2 miligrame de îndulcitor cu proteine. Asta va reduce costurile, dar va duce și la noi provocări.

Dacă înlocuim zahărul din ciocolată cu acest îndulcitor, masa ciocolatei se va înjumătăți. Astfel, producătorii de ciocolată vor fi nevoiți să adauge fibre nutriționale. S-ar putea ca, în schimb, costurile să sufere modificări, dar și gustul ori experiența consumării unei ciocolate.”

Deocamdată, toate aceste lucruri sunt teoretice: încă nu se găsește pe piață niciun produs îndulcit cu proteina lui Amai. Dar Samish și echipa sa au condus teste elaborate. Amai a primit până acum fonduri de 3 milioane de shekeli ($825,000) de la conglomeratul alimentar israelian Strauss. Investiția a fost posibilă grație incubatorului Strauss pentru proiecte alimentare din Tel Aviv, The Kitchen Hub, din al cărei portofoliu face parte și compania lui Amai.

Acesta deja lucrează la două alte proteine dulci. În cele din urmă, compania speră să se extindă și în alte domenii în care CPD poate asista ingineria alimentară.

„Am primit deja cereri și suntem determinați să o facem,” spune Samish. La urma urmei, adaugă el, „suntem o platformă pentru proiecte alimentare.” Deocamdată, însă, punctul forte al companiei constă în taumatină și alte proteine de laborator.

Cu puțin noroc, poate Samish va vedea o plantă katemfe în realitate cândva curând.

Articol preluat și tradus de pe site-ul www.israel21c.org. Pentru varianta completă în limba engleză, urmați acest link.