Israelul celebrează Ziua Limbii Ebraice odată cu nașterea lui Eliezer Ben Yehuda, tatăl ebraicii moderne. În 2017, data din calendarul evreiesc a coincis cu 19 ianuarie. Revitalizarea limbii ebraice este o poveste extraordinară, fără precedent. Un grai cu origini mai vechi de 3000 de ani a fost readus la viață după secole de stare latentă, înflorind acum, în secolul 21.
În urmă cu 150 de ani, ebraica nu era o limbă vorbită, însă astăzi, mai mult de 9 milioane de persoane o vorbesc. Pentru cei mai mulți dintre ei, ebraica este limba maternă.
De-a lungul mileniilor de pribegie a evreilor, de după distrugerea celui de-al Doilea Templu (în anul 70 e.n.), ebraica a rămas vie în serviciul religios și ca lingua franca în Diaspora. Forma sa scrisă a continuat să se dezvolte, fiind folosită în poezie și în corespondența dintre învățați, aceștia scriind cărți cu teme juridice ori filosofice, în ebraică. Fiecare generație a fost încurajată să cunoască limba pentru a se putea familiariza cu textele de bază ale iudaismului, ori cu tradițiile și ritualurile vieții. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, limba a încetat să mai fie o parte activă a vieții personale, seculare sau naționale.
Un om cu viziune: Eliezer Ben-Yehuda
Eliezer Ben Yehuda a fost forța din spatele revitalizării limbii antice și transformarea acesteia în forma ei modernă. Lingvist vizionar, născut în Lituania în 1858, Ben Yehuda s-a mutat în Israel, în 1881, cu un vis: cel de a transforma ebraica într-un grai modern, vorbit de fiecare familie în Israel. S-a stabilit la Ierusalim și și-a dedicat viața realizării acestui vis.
Ben Yehuda a militat pentru utilizarea limbii ebraice în școlile israeliene, s-a dedicat extinderii vocabularului astfel încât acesta să se poată conforma cererilor societății moderne, a creat și a redactat primul dicționar, dar și primele cotidiene de ebraică modernă. Fiul său, Itamar Ben-Avi, a fost primul copil din timpurile recente care a crescut cu acest grai ca limbă-mamă.
Ben-Yehuda a transformat din structurile lingvistice antice peste 300 de noi cuvinte ebraice. De atunci, mai mult de 15000 de noi termeni au fost adăugați, iar procesul continuă.
Epoci ale limbii ebraice: retrospectivă
Limba ebraică și istoria sa distinctă constituie cheia înțelegerii moștenirii istorice și culturale a Israelului. La fel ca poporul evreu, limba a înfruntat multe vicisitudini de la distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, până la formarea Statului Israel, în 1948.
Această istorie vibrantă se poate împărți în 5 perioade principale:
1. Ebraica biblică – În urmă cu peste 3000 de ani, când poporul lui Israel a ajuns în
Țara Sfântă, ebraica era stabilită ca limbă națională. Aceasta a rămas în uz cotidian, chiar și în timpul exilului babilonian (686-534 î.e.n.), pentru mai mult de 1500 de ani, până în jurul anului 400 e.n. când, sub presiunea dispersiei evreilor, după distrugerea celui de-al Doilea Templu, și-a pierdut folosința comună. Ebraica biblică a supraviețuit în timp, până astăzi, datorită rolului său de limbă a serviciului și a textelor religioase.
2. Ebraica mișnaică – Mișna, corpusul legilor evreiești scrise în ebraică, a fost editată în secolul al II-lea e.n.. Noi cuvinte și idiomuri sunt adăugate.
3. Ebraica medievală – La sfârșitul primului mileniu, în rândul comunităților evreiești de-a lungul globului, a avut loc o revitalizare a ebraicii, prin studii ale gramaticii cărora li s-a alăturat apariția primului dicționar ebraic. În anii de aur ai culturii evreiești din Spania, lirica ebraică scrisă de poeți evrei talentați a îmbogățit și mai mult limba. Odată cu aceste vremuri, ebraica a reînceput să se extindă și în afara domeniilor liturgic și religios.
4. Ebraica renașterii – Dezvoltarea tehnologică a imprimării, din secolele XV și XVI, a contribuit la îmbogățirea limbii; prima presă de tipar în ebraică din Țara Sfântă a apărut în Safed, în 1577.
În această perioadă, dar și mai târziu, mulți învățați europeni au încercat să stabilească ebraica drept „mamă a tuturor graiurilor”, crezând că aceasta era izvorul originar al dezvoltării tuturor celelalte limbi.
5. Ebraica modernă – În secolul al XIX-lea, ebraica s-a bucurat de o revitalizare fără precedent. Aceasta este perioada eforturilor și succeselor lui Eliezer Ben Yehuda. Mulți autori și poeți s-au alăturat campaniei, iar strădaniile lor au ajutat la pornirea unei ere de vitalitate și creativitate lingvistice imense. Ebraica a devenit limba oficială a Statului Israel în 1948.
De atunci, Israelul a integrat milioane de imigranți și s-a confruntat cu un număr vast de provocări în construirea unui stat modern. Mai recent, datorită impactului globalizării și al schimbărilor tehnologice semnificative, ebraica a devenit un grai dinamic, cu un vocabular ce înglobează mai mult de 75000 de cuvinte. Acestea includ peste 2400 de termeni creați special ca alternative la cuvinte străine noi, pe care limba antică nu și le însușise.
Limbă antică, eră nouă
Renașterea ebraicii ca limbă vorbită este o parte a energiei creative care a caracterizat mereu istoria Israelului modern. Ebraica este o limbă bogată, o expresie captivantă a vitalității israeliene și, în același timp, a legăturii strânse dintre Biblie și revenirea poporului evreu în patria sa. Aceasta este o poveste a unei revitalizări naționale și culturale fără precedent. Și, de asemenea, este împlinirea unei viziuni care, în urmă cu doar câteva generații, ar fi părut un vis nebunesc și imposibil de realizat.