Dr. Tamir Klein, de la Institutul Weizmann, a făcut recent o astfel de descoperire, pe care superiorii săi au considerat-o, la început, o greșeală. Competiția pentru resurse precum lumina ori nutrienți în rândul copacilor este notorie, dar Klein a descoperit că aceștia le și împart.
Klein a dovedit că moleculele de carbon colectate de coroanele molizilor maturi sunt transferate prin sol, în cantități impresionante, către fagii, zadele și pinii din vecinătate. După cum a raportat Klein în prestigiosul jurnal științific Science, carbonul este transferat via “autostrăzi subterane”, formate prin suprapunerea rețelelor de ciuperci de rădăcină.
„Copacii învecinați interacționează în moduri complexe,” a declarat Klein. „Sigur că există o mare competiție între aceștia, dar ei formează și comunități, un fel de bresle în cadrul cărora fiecare împarte resurse valoroase. De fapt, copacii care aparțin unei astfel de bresle au de cele mai multe ori un trai mult mai bun decât ceilalți.”
În noul său laborator de la Institutul Weizmann, Klein urmărește descoperirile pentru a investiga ecofiziologia copacilor: cum funcționează aceștia în ecosistemul lor. „Studiile asupra colaborării subterane dintre copaci ar putea releva care specii se înțeleg bine, iar asta ar putea ajuta în determinarea celor care trebuie plantate una lângă cealaltă,” afirmă el. „Studiile noastre au o relevanță adițională față de silvicultură ori agricultură fiindcă noi detaliem mecanismele de creștere și resistență la secetă ale diferitelor specii de copaci.”
Climatul ideal pentru cercetare
Doar 5 procente din suprafața Israelului sunt acoperite de păduri, dar – în ciuda acestui fapt – țara oferă avantaje unice cercetărilor asupra copacilor. Climatul cald constituie o ocazie excelentă pentru investigarea adaptării acestora la secetă sau stres. Mulți dintre copaci prezintă deja rezistență la secetă; înțelegerea mecanismelor care le permit să trăiască fără multă ploaie poate ajuta în dezvoltarea varietății de lămâi, migdali, măslini și alți copaci care pot crește în arii și mai aride.
Proiectele lui Klein au ca obiectiv clarificarea modului în care copacii își gestionează bugetele de apă și carbon – atât în mod invidividual, cât și colectiv. Într-unul din studii, echipa se concentrează asupra emboliilor – mici bule de aer care se formează în sistemul de apă al copacilor, pe timpul secetei. Când seceta persistă, emboliile pot omorî un copac, la fel cum blocajele din vasele de sânge pot cauza un accident vascular fatal în cazul oamenilor. După injectarea de fluide în ramurile copacului, cu presiuni diferite, Klein și studenții săi au analizat minuțios emboliile, prin intermediul tomografiei microcomputerizate.
Îmbrățisând copacii – cu benzi de măsurători
În serele de la Weizmann, membrii echipei lui Klein experimentează cu semințe de pin, chiparos, roșcovă și de alți copaci comuni în Israel. Cercetătorii folosesc tehnologii avansate, printre care și imagistica prin rezonanță magnetică nucleară, pentru a studia conductivitatea hidraulică din copaci; o cameră subterană specială, dotată cu lampă, servește la studierea creșterii rădăcinilor copacilor în sol.
Derulând studii de teren în parcela lor de lângă Beit Shemesh, Klein și studenții săi îmbrățișează copacii – nu pentru a avea o experiență spirituală, ci pentru a urmări creșterea lor, înconjurându-i cu benzi de măsurători. Se aplică o analiză laser cu izotopi și tehnici chimice analitice pentru a urmări metabolismul carbonului în copaci, individual, apoi pentru a investiga transferul de carbon între aceștia prin intermediul rețelelor de ciuperci. Oamenii de știință utilizează și imagistica termică, care măsoară temperaturile de la distanță, pentru a studia rata evaporării din frunziș.
Într-un alt set de experimente, Klein va dubla concentrația de CO2 pentru a imita condițiile atmosferice care pot apărea datorită poluării. Timp de 10 ani, Klein nu a deținut un automobil, pentru a nu contribui la emisiile de dioxid de carbon, dar el recomandă să nu se tragă concluzii pripite când vine vorba de impactul cantității mari de CO2 asupra biologiei copacilor.
Dr. Tamir Klein (centru) și membrii ai Laboratorului de arbori Weizmann
„Concentrațiile mai mari de CO2 nu ajută la creșterea mai rapidă a copacilor – contrar speranțelor industriașilor – dar surprinzător, studiile recente sugerează că acestea ar putea face copacii mai rezistenți în fața stresului indus de secete. Asta nu înseamnă că este în regulă să continuăm poluarea cu CO2, dar e un semn că e nevoie să aprofundăm înțelegerea efectelor sale asupra copacilor în general și – mai ales – asupra culturilor de arbori.”
În concluzie, studiile lui Klein ar putea ajuta la prezicerea viitoarelor repercursiuni ale schimbărilor climatice, inclusiv a încălzirii globale și a creșterii nivelului gazelor cu efect de seră, asupra copacilor.
Foto și video: Weizmann Institute, Stijn te Strake
Articol preluat de pe NoCamels.com. Pentru versiunea originală în limba engleză, dați click aici.